Distribuie acum!

Europenii iubesc cartofii. Îi cultivă în mod tradiţional de zeci de ani,
transmit aceste tehnici din generaţie în generaţie şi mai nou, protejează
această experienţă îndelungată şi rezultatele extraordinare, la nivel
comunitar, prin certificările IGP şi DOP pentru care aplică şi pe care le
obţin. Iată, în continuare, 19 tipuri de cartofi certificaţi la nivel UE şi poveştile care se ascund în spatele fiecăruia dintre aceştia.

Certificarea europeană implică existența unei indicații geografice, de obicei o denumire, utilizată pentru produsele care au o anumită origine geografică și care posedă calitățile, caracteristicile sau reputația care pot fi atribuite în mod esențial acelui loc de origine. Scopul protejării indicațiilor geografice printr-un drept de proprietate intelectuală este
acela de a asigura o concurență loială pentru producători și de a oferi consumatorilor informații fiabile cu privire la locul și/sau metoda de producție, precum și la calitatea produsului.

Producătorii din România pot solicita înregistrarea și protecția denumirii în Uniunea Europeană. În acest moment, țara noastră are 9 produse alimentare certificate la nivel european, toate însă în categoria produselor procesate.

✅ DOP – DENUMIRE DE ORIGINE PROTEJATĂ – calitatea sau caracteristicile produsului sunt datorate mediului geografic cu factorii săi naturali și umani, iar producerea, procesarea si prepararea are loc numai în aria
geografică definită

IGP – INDICATIE GEOGRAFICĂ PROTEJATĂ – anumite operatii ale procesului de producție cum ar fi ambalarea, congelarea, depozitarea etc. pot avea loc în afara ariei geografice definite

🇬🇧 MAREA BRITANIE – 3 CERTIFICĂRI

🥔 Pembrokeshire Earlies / Pembrokeshire Early Potatoes sunt cartofi timpurii care au primit certificarea IGP în anul 2013.  Aceştia sunt plantaţi, cultivaţi și recoltaţi exclusiv în zona Pembrokeshire, din vestul Țării Galilor. Calităţile unice ale acestor cartofi sunt conferite de clima plăcută şi solurile unice din regiunea în care sunt cultivaţi, întrucât zona Pembrokeshire este situată în punctul cel mai vestic al Țării Galilor și este înconjurată de mare din trei laturi, beneficiind de căldura generată de mare. Cartofii pot fi plantaţi la mijlocul lunii februarie şi pot fi recoltaţi de la începutul lunii mai până la sfârșitul lui iulie, riscul de îngheţ fiind mult mai scăzut decât în orice altă parte a Țării Galilor. Perioada lor scurtă de vegetaţie şi prospeţimea le conferă caracterul unic, textura cremoasă şi o nuanţă specifică de alb-galben.

🥔 New Season Comber Potatoes/ Comber Earlies sunt tot cartofi timpurii care au primit certificarea IGP
în anul 2012 şi care se cultivă pe terenurile Hamilton Montgomery, situate în jurul orașului Comber. Zona este dominată de Strangford Lough, cea mai mare intrare pe care o are marea în teritoriul insulelor britanice formând o acumulare semnificativă de apă sărată care este înconjurată de un sol special şi uşor format din pietriş care se drenează liber. Acesta se usucă şi se încălzeşte mai repede decât în orice altă parte a Irlandei de Nord permiţând cultivarea acestui soi de cartofi încă de la începutul lunii ianuarie, recoltarea urmând a fi făcută de la începutul lunii mai şi până la sfârşitul lunii iulie. Plantele au frunziș în nuanţe de verde închis, iar cartofii au dimensiuni mici (30 mm -70 mm diametru) şi formă rotundă sau ovală, având o aromă dulce, de pământ.

🥔 În anul 1996, Jersey Royal Potatoes au fost certificaţi DOP. Aceştia se cultivă de peste 100 de ani în insula
Jersey şi au la origine soiul distinct de cartofi International Kidney, din care au fost extraşi în anul 1880. Astăzi,
Jersey Royal Potatoes au un gust unic şi au proprietatea de a-şi păstra savoarea pentru mai multe zile. Atestările documentare arată că, în jurul anului 1880, Hugh De La Haye a oferit vecinilor săi o cină în timpul căreia i-au fost prezentaţi ca o curiozitate doi cartofi imenşi. Unul dintre aceştia a fost tăiat în bucăţi şi a fost plantat în Valea Bellozanne, producând, în primăvara următoare, o cultură timpurie şi bogată. De La Haye a fost surprins să observe că, deşi cartofii iniţiali erau rotunzi, toţi cei recoltaţi aveau formă de rinichi. Denumiţi Royal Jersey Flukes, aceşti cartofi au reuşit, în perioada următoare, să aducă prosperitate întregii regiuni. În zilele noastre, cartofii Jersey Royal
Potatoes sunt cultivaţi în aproximativ 400 de exploataţii şi sunt pregătiţi pentru comercializare în circa 30 de centre, producătorilor fiindu-le interzis exportul pentru mulţi ani în vederea protecţiei soiului.

🇬🇷 GRECIA – 2 CERTIFICĂRI

🥔 Primul dintre acestea, certificat IGP, este Patata Naxou, brand de cartofi care se cultivă în insula Naxos şi cuprinde cinci soiuri: respectiv Liseta, Spunta, Marfona, Vivaldi şi Alaska. În Naxos, se produc pentru acest
tip de cartofi două recolte pe an, una de primăvară şi una de toamnă, pe o suprafaţă de aproximativ 300 ha primăvara şi 170 ha toamna, suprafaţa totală a insulei fiind de 428 kilometri pătraţi. Factorii climatici care
sunt deosebit de importanţi pentru cultivarea acestui tip de cartof sunt umiditatea scăzută şi termperaturile ridicate, practicile de cultivare sunt adaptate la mediul local, iar cultivatorii profită din plin de precipitaţii, dar şi de o tehnică specială de cultivare în care folosesc paiele. Cartofii Patata Naxou au o foarte bună reputaţie pe piaţă şi în
lumea culinară unde sunt recunoscuţi ca produse de înaltă calitate, reputaţie care datează de aproape două secole, de la începutul statului modern grecesc.

🥔 Patata Kato Nevrokopiou, cartofi certificaţi IGP în anul 2002, sunt cultivaţi, anual, pe o suprafaţă de până la 2.500 ha, la o altitudine de 550-600 m, pe terenuri înconjurate de lanţurile montane Orvilos,
Vrontous și Falakro. Aceştia au fost cultivaţi pentru prima oară în bazinul Kato Nevrokopiou, la mijlocul anilor 1920 şi se disting pe piaţă faţă de celelalte produse similare prin caracteristici superioare precum conţinutul ridicat de materie uscată, carbohidraţi şi zaharuri. Cultivarea se face doar în timpul verii şi doar pe terenuri pe care se practică rotaţia culturilor. Principalele soiuri cultivate sunt Spunta, Agria şi Liseta, toate culturile sunt irigate, recoltarea fiind posibilă la începutul lunii septembrie. Cartofii Kato Nevrokopiou, originari din platourile andine, sunt recunoscuţi peste tot în Grecia pentru savoarea şi calitatea lor care se datorează solului, climatului, îndelungatei experienţe a cultivatorilor şi suportului tehnic oferit de agronomi.

🇵🇹 PORTUGALIA – 2 CERTIFICĂRI

🥔 Batata dolce de Aljezur, este un soi de batat (cartof dulce) certificat IGP în anul 2009.  Orașul Aljezur a fost întemeiat în secolul al X-lea de către arabi și a fost cucerit de către mauri. Potrivit legendei (deşi aceasta contravine istoriei introducerii cartofului dulce în Europa), Cavalerii Ordinului Sfântul Iacov al Sabiei au cucerit, în anul 1249, la rândul lor, castelul din Aljezur, după ce au băut o poţiune făcută din cartofi dulci, cultivaţi în zonă. Nu avem de unde să ştim dacă aşa a fost, pentru că originea cultivării cartofilor Batata doce de Aljezur se pierde în timp, însă tradiţiile din jurul acestor culturi sunt foarte puternice.

Faima acestor cartofi se reflectă şi în preţul superior pe care aceştia îl ating pe piaţă, în numeroasele referinţe literare
sau în numărul evenimentele care se organizează special pentru celebrarea acestui produs. De asemenea, aceştia sunt o prezenţă constantă în dieta locală (în principal soiul Lira) graţie faptului că sunt dulci, fini şi nu au foarte multe fibre. Aceste caracteristici sunt generate de practicile de cultivare, experienţa agricultorilor şi de condiţiile naturale unice, respectiv pământul cu dune şi acoperiri de nisip şi un strat de argilă la bază, climatul oceanic
de pe coastă şi râul Mira care irigă zona.

🥔 Cartofii Batata de Trás-os- Montes, cartof “comun” certificat IGP, se cultivă în condiţiile speciale din munţii şi văile regiunii Trás-os-Montes, din Portugalia, metoda de producţie fiind una care nu a suferit modificări
substanţiale în timp. Cultivarea cartofilor se face pe aceeaşi parcelă, pentru maxim trei ani consecutiv şi poate fi extensivă sau intensivă. O operaţie-cheie a procesului de cultivare este îngrăşarea solului în timpul iernii, cu material natural, organic, un procedeu tipic pentru această regiune. Împreună cu aceste practici, metodele de cultivare utilizate, condiţiile de maturare, culegere şi depozitare, precum şi clima zonei dau acestor cartofi gustul dulce inconfundabil care provine din conţinutul său excepţional de zahăr/amidon, dar şi textura ideală pentru absorbţia sosului de carne grasă (în special carnea de porc) care se găteşte, frecvent, în zonă.

Aceste caracteristici au adus cartofilor Batata de Trás-os-Montes reputaţia lor unică şi le-au permis să supravieţuiască de-a lungul generaţiilor, contribuind la durabilitatea fermelor de familie din regiune. Soiurile folosite sunt: Desiree, Kennebec, Jaerla și Atlantic. Menţiunile scrise datează încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, fiind o dovadă incontestabilă a importanţei culturale a acestui produs.

🇪🇸 SPANIA – 2 CERTIFICĂRI

🥔 Brand-ul Pataca de Galicia/Patata de Galicia, cartof certificat IGP, este produs şi ambalat exclusiv într-un areal care cuprinde patru subzone din Comunitatea Autonomă Galicia, respectiv Bergantinos, Terra Cha-A Marina, Lemos şi Limia. Cultivarea cartofilor în această regiune este menţionată încă din anul 1607, însă aceasta are un rol istoric deosebit înclusiv în ceea ce priveşte demografia regiunii, în timpul crizei cerealelor dintre anii 1768 –
1769. Începând din acest moment, creşterea cartofilor (fie pe terenuri irigate sau neirigate) este una dintre cele mai importante trăsături ale peisajului agricol din Galicia pentru formarea bazei nutriţionale atât pentru populaţia umană, cât şi pentru creşterea animalelor în regiune (în special bovine şi porcine). Astfel, astăzi,
aproape orice program de rotaţie a culturilor din zonă, cuprinde şi cartofi. Cartofii Pataca de Galicia/ Patata de Galicia certificaţi fac parte exclusiv din soiul Kennebec destinat consumului uman care este cultivat din seminţe certificate, în mod tradiţional, pe o perioadă nu mai mare de doi ani, pe aceeaşi parcelă.

🥔 Zona de producție a cartofilor protejați de indicația geografică protejată (IGP) Patatas de Prades/Patates de Prades include terenuri situate pe teritoriul municipalităţilor Prades, Capafonts, LaFebró şi Arbolí, care se află în districtul Baix Camp, provincia Tarragona, în Comunitatea Autonomă din Catalonia. Aceşti cartofi sunt cultivaţi doar din sămânță din soiul Kennebec şi au pielea şi textura fermă, carnea albicioasă şi un gust dulce şi persistent cu un miros uşor de castane. Plantarea începe în luna aprilie, iar recoltarea, care se face doar de mână, la începutul lunii septembrie.

Condiţiile climatice sunt unele deosebite şi au o influenţă mare asupra calităţii cartofilor, fiind vorba despre soluri cu silice, nisipoase şi fertile situate la o altitudine de 1.000 metri deasupra mării, precipitaţii mici, temperaturi destul de scăzute şi vânturi marine umede. Atestări documentare ale acestui tip de cartofi provin de la sfârşitul secolului al XIX-lea, scriitorul José Ruy Fernández precizând, în anul 1920, că aceşti cartofi fiind cei mai buni, dar şi cei mai căutaţi, nu doar în Catalonia, ci şi în întreaga Spanie.

🇮🇹ITALIA – 6 CERTIFICĂRI

🥔 Cartofii Patata di Bologna au primit certificarea DOP în anul 2010 şi se remarcă prin faptul că au un diametru redus, cuprins între 40 mm şi 75 mm. Textura lor este una fermă, culoarea variind între nuanţe de alb
şi galben pal. Cultivarea cartofilor Patata di Bologna este facilitată de temperaturile de primăvară (sfârşit de februarie şi început de martie) când este asigurat ambientul perfect pentru plantare, urmând ca plantele să ajungă la
potenţialul maxim de creştere în perioada aprilie – iunie. Aşa cum le spune şi denumirea lor, cartofii Patata di Bologna sunt cultivaţi în regiunea Bologna, precipitaţiile de aici favorizând creşterea tuberculilor. Mediul natural este unul bogat în râuri şi canale care pot asigura, întotdeauna, irigarea la nevoie, iar solul este unul care abundă în oxigen, ajutând la dezvoltarea acestui soi de cartofi cu un gust tipic şi ideal atât pentru prăjire, cât şi pentru fiert sau copt.

🥔 Cartofii Patata della Sila au primit certificarea IGP în anul 2010. Acești cartofi au o forma rotundă spre ovală, o lungime care variază între 28 de mm şi 76 de mm, coajă rezistentă şi miez solid. Cartofii Patata della Sila sunt foarte cunoscuţi pentru proprietăţile lor alimentare şi culinare, mai ales că pot fi conservaţi pe termen lung, iar cultivarea lor nu necesită aplicarea unor tratamente chimice, graţie rezistenţei lor. Recoltarea se face în timpul sezonului rece, iar cultivarea într-un sol în general nisipos, cu conţinut ridicat de substanţe organice, adică fertilizatori naturali. Climatul în care aceştia cresc este uscat vara şi rece iarna, iar zona este dedicată aproape exclusiv creşterii acestui soi de cartofi.

🥔 În anul 2014 şi cartofii Patata dell’Alto Viterbese, originari tot din Italia, au primit certificarea IGP. Cu formă ovală, uşor alungită şi dimensiuni cuprinse între 40 mm şi 74 mm, cartofii Patata del’Atlto Viterbese au coaja netedă, uniformă şi galbenă şi un interior de aceeaşi culoare. Gustul este unul foarte plăcut, produsul având o multitudine de întrebuinţări culinare. Zona geografică de unde provine acest tip de cartofi este situată în provincia Viterbo, la nord de Lazio, între lacurile Bolsena, Umbria şi Toscana. Această zonă este caracterizată de un sol cu textură vulcanică, bogat în potasiu şi un climat optim influenţat de lacurile din vecinătate. Precipitaţiile sunt mai bogate toamna şi primăvara, iar vara este una mai secetoasă.

Aceste condiţii conferă calităţi specifice cartofilor din această varietate care nu au pete închise pe coajă în timpul
recoltării. Caracteristicile cartofilor Patata dell’Alto Viterbese au oferit, de-a lungul timpului, o reputaţie uriaşă produsului, evidenţiată în diverse documente istorice şi culturale. Acest succes se datorează, în mare măsură, şi compoziţiei chimice a solului, pH-lui acestuia şi oligoelementelor minerale, toate acestea influenţând, în mod decisiv, gustul aparte al acestor cartofi.

🥔 Cartofii Patata novella di Galatina, certificați DOP în anul 2015, se remarcă prin miezul galben intens şi prin faptul că au reziduuri de pământ, specifice cultivării în solurile roşii, ceea ce îi face să aibă o coajă de culoare ciocolatie, aproape ruginie. Forma acestui cartof este ovală, iar dimensiunile sale medii. Toate fazele de producţie, cultivare şi recoltare se desfăşoară exclusiv în zona geografică delimitată. Aceasta este cunoscută ca arcul ionic al regiunii Salento şi se întinde de la fâşia coastei Lecce până în interiorul peninsulei. Cu diverse variaţii termice, aceste terenuri sunt nisipoase şi bogate în fosfor, fier şi potasiu. Solurile roşii de aici îi conferă acestui cartof proprietăţi speciale şi un aspect remarcabil. Acesta are, de asemenea, un conţinut redus de amidon.

🥔 Cartofii Patata del Fucino au fost certificaţi IGP în anul 2016, acesta distingându-se prin dimensiuni reduse şi formă rotund-ovala, uneori alungită. Textura acestui tip de cartof este fermă şi rezistentă, iar culoarea albă, cu uşoare nuanţe galbene, specifice solului în care aceştia sunt plantaţi şi crescuţi. Cartofii Patata del Fucino sunt cultivaţi pe fundul lacului cu acelaşi nume, secat în urmă cu mai mulţi ani. Zona este delimitată de lanţuri muntoase, iar solul format prin fenomenul de acumulare sedimentară are o structură de argilă şi o cantitate mare de calcar, azot, fosfor şi potasiu, care permit dezvoltarea armonioasă a tuberculilor. Cartoful Patata del Fucino este potrivit atât pentru uz alimentar domestic, cât şi industrial, se poate pregăti la abur, prin prăjre, fierbere sau coacere şi are o aromă delicioasă.

🥔 Înregistrat cu certificarea IGP în anul 2015, brandul de cartofi Patata Rossa di Colfiorito are o formă curbată, ovală şi uşor neregulată, coaja fiind de culoare roşie, subţire şi fără pete, iar pulpa galben pai. Cultivarea se face la o altitudine minimă de 470 de metri deasupra nivelului mării, în zona muntoasă din Apenini, la est de provincia Perugia şi la vest de Macerata, în Italia. Această zonă geografică este una cu terenuri cu silice, cu un climat montan (ierni reci şi veri răcoroase) şi irigare limitată. Acești cartofi au un conţinut ridicat de antioxidanţi şi sunt folosiţi în gastronomia locală, în salate, piure, dar şi în focaccia sau gnocchi, şi inclusiv în deserturi, fiind foarte rezistenţi la gătirea la temperaturi ridicate.

🇭🇷 CROAȚIA – 1 CERTIFICARE

🥔În anul 2005, cartofii Lički krumpir, din Croaţia, primesc certificarea IGP. Aceşti cartofi sunt cultivaţi în aria geografică Lika, o regiune continentală din sud-estul Croaţiei, cu numeroa-se câmpii carstice, înconjurate de lanţuri muntoase înalte. Protecţia europeană a fost acordată acestor cartofi graţie calităţii şi reputaţiei naţionale a acestora generate, în principal, de condiţiile climatice speciale din zona lor de producţie. Mai exact, zona are un climat montan, cu o perioadă de vegetaţie relativ scurtă. Temperaturile medii de iarnă şi de vară favorizează creşterea cartofilor, permiţând intensificarea fotosintezei şi sinteza zahărului.

Locuitorii au profitat de aceste condiţii naturale favorabile şi s-au implicat în cultivarea acestor cartofi încă din anul 1970 când aceştia au fost aduşi în zonă din alte părţi ale Imperiului Austro-Ungar. Şi întrucât rezultatele cultivării cartofilor erau mult mai favorabile decât cele ale cerealelor, cartofii au început să înlocuiască, uşor, uşor, pâinea în dieta de bază a locuitorilor. Având în vedere climatul specific al regiunii, conținutul de substanță uscată al cartofilor Lički krumpir este cu mult mai pronunțat, aceştia având un gust distinct de amidon și rezistență în timpul gătirii.

🇩🇪 GERMANIA – 1 CERTIFICARE

🥔 Anul 2010 a adus cartofilor Lüneburger Heidekartoffeln, din Germania, recunoaşterea europeană IGP, după ce şi-au câştigat o reputaţie foarte bună în regiune şi în alte zone ale Germaniei. Aceşti cartofi care au pulpa galbenă şi pielea palidă nu se sfărâmă în timpul fierberii, rămânând fermi. În restaurantele locale, aceştia sunt gătiţi în numeroase feluri, după nenumărate reţete. Culturile de cartofi datează în zona Lüneburger Heide de la jumătatea secolului al XIX-lea , aceasta fiind una dintre cele mai cunoscute şi cele mai extinse zone din Germania în care se cultivă cartofi şi în care fermierii au câştigat, de-a lungul generaţiilor, o foarte mare experienţă.

Zona Lüneburger Heide este situată într-o arie moderată sub-atlantică, cu ierni blânde şi veri răcoroase şi precipitaţii pe tot parcursul anului. Aici solurile pe care nu cresc copaci sunt nisipoase şi cu foarte puţin azot. Aprecierea de care aceştia se bucură în rândul consumatorilor este demonstrată şi de festivalurile care se organizează pe tema cartofilor în mai multe zone din Heide, dar şi de primul hotel amenajat pentru a celebra cartofii care există în regiune.

🇩🇰 DANEMARCA – 1 CERTIFICARE

🥔 Cartoful LAMMEFJORDSKARTOFLER, certificat IGP, este cartoful cu cea mai fină și lucioasă piele,
ce poate fi consumată și își păstrează caracteristicile în timpul depozitării.

🇫🇷 FRANȚA – 1 CERTIFICARE

🥔 Soiul Pomme de terre de l’Île a fost certificat DOP  în anul 2000. Aceșt cartof se produce din soiurile timpurii Alcmaria, Starlette, Carrera și Primabelle sau cele cu pulpă fermă Amandine, Charlotte, Celtiane și Leontine, toate cu dimensiuni mai mici de 70 mm, caracterizate de o textură care se topeşte în gură şi cu arome specifice, care pot avea tonuri vegetale. Aceşti cartofi au o piele fină care se îndepărtează uşor, printr-o simplă spălare şi se recoltează înainte de a fi complet maturi, comercializându-se ca legume proaspete şi fragile. Sunt produse sezoniere, nu se pot depozita pe termen lung şi pot fi vândute numai până pe data de 31 iulie. Zona de origine protejată corespunde celor 10 comune din Charente-Maritime, care formează aria île de Ré, situată în Oceanul Atlantic la 3 kilometri de coasta franceză.

Zonele în care se produc aceşti cartofi sunt soluri de coastă, de tip calcic şi textură fină, nisipoasă, sărace în humus şi îngrăşate natural cu alge. Climatul este temperat-oceanic, iar metodele de cultivare sunt unele tradiţionale.


Distribuie acum!