ANALIZA PIEȚEI DE CIRESE ÎN ROMÂNIA, DE LA PRODUCȚIE LA CONSUM

//ANALIZA PIEȚEI DE CIRESE ÎN ROMÂNIA, DE LA PRODUCȚIE LA CONSUM

Radiografie de sector

În  ceea  ce  priveşte  suprafaţa cultivată,    în România,   erau declarate  în urmă  cu  doi  ani  6.127  hectare  de plantaţii cu cireşi şi vişini, proprietate   majoritar   privată,   din   care circa  700  de  hectare,  plantaţii  tinere.  Marii producători estimează ca în ultimii 10 ani nu s-au înființat mai mult de 100 ha livezi de cireș.  Județul Iași se poate mândri, datorită Cerasus Grup, cu o suprafață de 80 ha livadă de cireș,  și  la Buzău există 60 ha la un singur producător-Paradisul înflorit.Dar astfel de suprafețe cultivate numai cu cireș sunt rare.

Chiar dacă la nivel de consumator cererea este mare, ritmul lent de apariție a noilor plantații cu toată dotarea necesară (de la împrejmuire, sisteme de susținere, fertigare, plase antigrindină  etc) se datorează atât costurilor ridicate (estimate la 40.000-50.000/ha), cât și sumelor insuficiente acordate prin PNDR pentru un proiect. Se pare ca per sesiune, nu s-au înființat în ultimii ani mai mult de 40-50 ha cu cireș, apreciază pomicultorii.

Potrivit  unui  raport  al  Institutului Naţional de Statistică (INS), cu  referire  la  anul  2016,  cele  mai mari  producţii  s-au  înregistrat  în zona  de  nord-est  a  ţării,  judeţul Iaşi  detașându-se  net cu o producţie de 8.698 tone. Recolte bune s-au obţinut şi în Vaslui  (3.867  t),  Botoşani  (3.367 t),   Vrancea   (3.225   t),   Mehedinţi (3.112 t) şi Galaţi (3.063 t).

În livezile intensive și superintensive în care se practiă o anumită tehnologie, se pot obține 20-25 tone producție vandabilă, apreciază ing. Marius Roman, pomicultor și pepinierist cu experiență, proprietar al unei livezi de cireș. Dar la producții mai mari de atât, calitatea fructelor începe să aibă de suferit (diametru, culoare etc).

Chiar dacă în țările vestice se practică sau se încearcă densități mult mai mari, pe solurile noastre nu este recomandat să se planteze la distanțe mai mici de 3,5 m între rânduri și 1,5 între pomi pe rând din cauza pierderii luminozității și a aerisirii plantației.

Această cultură este însă pe cât de darnică  (livada de cireși este considerată printre cele mai  profitabile culturi pomicole), pe atât de vulnerabilă: temperaturile prea mari sau prea mici din perioada de înflorire și căderea ploilor   în   perioada   vegetativă sau de recoltare  pot   afecta dramatic  producția și mai ales calitatea  recoltei.  În  acest context,  este  vitală  încheierea  unor  poliţie de  asigurare  care  să  diminueze  riscul.  Nu este o discuţie deloc ușoară având în vedere reticenţa  asiguratorilor  la agricultură în general sau la culturi mai expuse  riscului, cum este și cireșul  Se  optează pentru  asigurări  după  jumătatea lunii aprilie, atunci când se formează fructele. Din păcate, nu se asigură calitatea producţiei. Nu se poate discuta nici despre asiguarea la geruri târzii, inundații sau o temperatură prea mare în perioada de polenizare care poate afecta semnificativ producția, cum a fost în unele zone anul acesta.

Consum

În ultimii doi ani, au intrat pe rod plantaţii tinere, cu soiuri de calitate, având diametrul fructelor de peste 28 mm. Prognozele indică faptul că suprafeţele  se  vor  extinde  în  continuare, iar  consumatorii  vor  avea  numai de câştigat.  România are astfel ocazia  să mai reducă importul, pentru cireșe cel puțin, pentru că se așteaptă  în  următorii câțiva ani  o  creștere semnificativă a  cantităţii  și calității de fructe produse  aici, având  în  vedere  suprafeţele cu livezi tinere ce vor ajunge pe rod. Acestea ar trebui  să asigure mare parte din necesarul  de  consum  local, dar și disponibilităţi pentru livrare în ţări UE sau în terţe pieţe.

Soiurile care se regăsesc cel mai mult în sortimentul producătorilor români sunt: Van, Stella, Kordia, Regina, Early Red, Sweet Early, BlackStar, Summit etc

La Buzău există o plantație de 60 ha (probabil cea mai mare de la noi) al cărei proprietar este Roberto Trevisiol. Livada este pe rod, iar o altă parte va intra pe rod în circa doi ani. Producția sa comercială, de calitate superioară acceptată de supermarket a fost de circa 8 tone/ha. Avantajul major al acestui cultivator este existența unui depozit cu atmosferă controlată  și a unei foarte perfomante mașini de sortat și ambalat . Astfel, mai mult de jumătate din producția sa (până la 70-80 %) pleacă la export , fie în țara sa de baștină, fie Spania, Austria, Germania ect.

Nu la fel gândesc alți producători care vând bine pe piața internă: Cerasus Grup sau Pepinierele Roman (cu livada din Drajna, Călărași). La Cotnari, anul acesta,  din cauza ploilor căzute în perioada recoltatului, producția nu a depășit 13 tone/ha (media fiind de 20 tone în plantația superintensivă), întreaga producție mergând către consumatorii români. La fel stau lucrurile și în livada de la Călărași, mai redusă ca suprafață, unde fermierul își permite și unele testări de soiuri.

Către industrie pleacă  între 5 și 10% din producția livezilor de cireș, cum este de pildă soiul Boambe de Cotnari de la Cerasus Grup.

O altă plantație bine cunoscută este cea din apropierea Capitalei și care aparține lui Adrian Popescu. Aici cireșul este stăpân pe 22 ha. Producția, cu o medie comercială de  12 -15 t /ha, este distribuită către marile rețele interne Auchan, Carrefour, Mega Image și Metro, în caserole și pungi de plastic cu perforaţii, fructele fiind ambalate manual, susține proprietarul. El consideră că la export condițiile de calitate impuse sunt excesive, că este o piață dură, deși ferma este dotată foarte bine (sistem de irigare wireless și fertirigare computerizată, mașină de sortat și calibrat, sistem antigrindină pe toată suprafaţa, sistem antipăsări și antiinsecte, depozit frigorific cu atmosferă controlată de 2.000 tone, chiar și stupi cu albine pentru polenizare etc).

Însă marea   problemă   cu   care   se confruntă acest sector rămâne totuși  forţa de  muncă manuală care, alături de alți factori, cheltuielile cu tratamentele și carburanții, ridică mult costul de producție.

Analiza de preț

La o cireașă de calitate pentru piață prețul nu poate coborî sub 1 euro/kg. Producătorii români care au reușit să vândă cu o medie de 7-8 lei /kg au putut să își acopere cheltuielile făcute  pentru a obține un fruct de peste 28 mm. La un diametru mai mic, destinația este industrializarea, dar aici prețul variază între 1,5-2,8 lei/kg.

Roberto Trevisiol de la Paradisul înflorit  a reușit să  vândă anul acesta de exemplu cu un preț mediu de 7,5 lei producția de pe cele 60 ha. O foarte mică parte a ajuns la fabricile de conserve care au plătit cam 2 lei/kg.

O altă situație este la Drajna , în Călărași, o livadă mult mai mică, dar cu perfomanțe deosebite. Ing. Marius Roman ne-a explicat în detaliu cum poti ajunge la minim 25 tone producție marfă. Această cantitate nu se poate valorifica rentabil la mai puțin de 1- 1,5 euro/kg, deoarece costurile de producție la un fruct de minim 28 mm (ideal 32-36 mm) sunt mari .

Același lucru ni l-a menționat și Dănuț Băianu de la Cerasus Grup, care și-a valorificat recolta anul acesta cu un preț mediu de 7-8 lei/kg. De altfel, el este de părere că în Europa s-a făcut o producție foarte mare de cireșe.

Adrian Popescu a fost mai mulțumit de prețul oferit de piața internă (mai ales la fructele vândute în ambalaje marcă proprie) – peste 10 lei/kg, la export nereușind să obțină același nivel de preț.

Având o livadă nouă care va intra pe rod in cel mult doi ani, Marius Roman a punctate câteva elemente privind costurile de înființare. Sistemul de susținere și de fertirigare sunt absolut obligatorii, indiferent de dimensiunea livezii, soiuri sau portaltoi. Acestea două pot costa în jur de 15.000 euo/ha, sau chiar mai puțin daca sunt în regie proprie. Plasa antigrindină (și antibrumă) este estimată la circa 25.000 euro/ha (sunt cultivatori care afirmă că poate ajunge și preț dublu  sau chiar mai mare).  Deși recomandată la acestă specie, plasa antigrindină nu este obligatorie  absolut în orice situație. Depinde de frecvența acestui fenomen, de intensitatea lui în zona respectivă, având în vedere că rezistența ei nu durează mai mult de 5-6 ani, mai atrage atenția Marius Roman.

Așadar, un hectar de livadă de cireș poate costa între 35.000 -50.000 euro, în funcție de dotări și gama de mașini.

Trenduri

Fructele de calibru foarte mare de tipul cireșelor sau cele de tip berry (așa numitele fucte de pădure) aduse din țările vecine au impus și pe piața noastră această tendință de consum. Sunt căutate acum cireșe cu diametru de 32-36 de mm chiar, de culoare intense, zemoase, ușor aromate, fără a fi neapărat gustoase. Sunt tendințe la care trebuie să se alinieze și producătorii români, mai ales cei care livrează în lanțuri de retail. Au de suferit în acest context producătorii care mai au încă livezi vechi, clasice, pe portaltoi de tip mahaleb, unde producția este neuniformă ca dimensiune și culoare. Mai ales că se  aşteaptă ca piaţa să fie dominată de vânzările prin   intermediul   magazinelor   alimentare,  lanţurile  de  retail şi mai puţin prin pieţele tradiţionale.

Ca formă de prezentare, mare parte din producția de cireșe este încă vândută vrac, sau în lădițe de 5-15 kg. Însă, dacă clientul cere, unii producători pot livra și în ambalaje de 0,5- 1 kg, cum este cazul la Cerasus Grup, Livada Familia Popescu sau la Paradisul înflorit de la Buzău care au linii de sortare-ambalare.

Și cei de la Pepinierele Roman au în plan ca pentru producția de cireșe din noua plantație de 12 ha cu care se vor îndrepta tot spre lanțurile de retail, să folosească etichetă proprie cu un brand deja cunoscut românilor.

O altă modalitate de promovare și vânzare a fructelor sau legumelor proaspete, care a început să prindă contur și la noi este cea de “pick yourself”, în care clienții dornici de natură își pot recolta singuri ceea ce doresc să consume . Sau un magazin mic, sezonier, la poarta fermei, așa cum a procedat familia Popescu.

Ca investiții, atenția producătorilor care au plantații tinere se îndreptă fie spre dotarea cu utilaje specifice, platforme de recoltare care eficentizează manopera etc, fie spre linii de sortare/calibrare și spații de păstrare, un factor extreme de important în momentele dificile din piață.

Au început înscrierile la cea de-a ediția cu numărul 4 Legume-Fructe, forumul profesionistilor din industrie
Alătură-te celei mai influente platforme de networking dintre producători, retaileri și alți actori implicați în lantul de distribuție fructe și legume proaspete! Ediția cu numărul 4 va avea loc pe data de 21 noiembrie, în București, la hotel Crowne Plaza.

DESCARCA GHIDUL DE CIREAȘĂ EDITIA 2018

 

Publicat de | 2018-10-02T15:37:39+00:00 septembrie 18th, 2018|AgriAntreprenoriat|0 comentarii

Despre autor:

Roxana este doctor in horticultura/fiziologia plantelor/biochimie catina in cadrul USAMV Bucuresti si in ultimii 5 ani a coordonat politica editoriala la revista tehnica de horticultura Hortimagazin, Editura Horticola, Bucuresti.

Lasă un comentariu