Cum se pot face afaceri din coaja de cartof? Economia circulară (studiu de caz)

Economia circulară presupune eficientizarea resurselor pentru a produce mai multă valoare economică cu aceleași sau cu mai puține resurse.

Acest nou model economic este un stimulent al inovaţiei în domeniul reutilizării materialelor, componentelor şi produselor, precum şi al creerii noilor modele de afaceri. Într-o economie circulară, utilizarea mai eficientă a materialelor creează o valoare mai mare, atât prin economii de costuri, cât şi prin dezvoltarea unor pieţe noi sau a celor existente.

„Închiderea buclei” ciclului de viață al produsului prin reciclare și reutilizare, aduce beneficii atât pentru mediu, cât și pentru economie. Numeroase cercetări sugerează că această tranziţie către circularitate reprezintă o oportunitate de 1 trilion de dolari pentru economia mondială. Ca atare, oferă companiilor şi consumatorilor o ocazie fantastică de a se îndepărta de tradiţionala economie liniară „cumpără, fă şi aruncă la gunoi” către un model circular.

Agricultura si economia circularA

Regândire, reconcepere, reducere, reutilizare, reciclare, recuperare a resurselor: diferitele R-uri care se află în centrul economiei circulare sunt perfect aplicabile și în agricultură, ajutând fermierii să „producă mai mult, cu mai puțin”. Produsele care sunt astăzi aruncate, considerate a fi deșeuri pot fi transformate, fiind utilizate de industria agroalimentară și/sau ca alimente destinate consumului animal și producerii de bioenergie sau pot fi incorporate în sol pentru a crește conținutul de substanță organică din acesta, ameliorându-i calitatea.

COPA COGECA, vocea unită a fermierilor și cooperativelor acestora din UE, vorbește despre utilizarea sinergiilor pentru închiderea ciclurilor prin promovarea sistemelor agricole integrate (în documentul oficial consolidarea contribuției agriculturii și silviculturii la economia circulară).

Sistemele agricole integrate care permit reducerea cantității de factori de producție folosiți, cum ar fi îngrășămintele, energia și produsele fitosanitare trebuie să beneficieze de mai multă atenție. Tehnologia de precizie, implicând o utilizare mai eficientă a resurselor, este unul dintre instrumentele de punere în aplicare a abordării economiei circulare. Utilizarea responsabilă a apei, inclusiv reciclarea acesteia, precum și utilizarea eficientă a gunoiului de grajd și a produselor secundare la nivel de exploatație trebuie promovate. Un alt exemplu este folosirea turtelor de rapiță ca furaj. Promovarea sinergiilor care depășesc nivelul exploatației agricole, prin intermediul unor colaborări între sectorul producției vegetale și cel al producției animale, în vederea optimizării utilizării îngrășămintelor organice sau a unei diversificări semnificative a producției, contribuie puternic la reducerea impactului ecologic, diminuând în același timp costurile de producție.

Studiu de caz: cartofii Si economia circularA

Aviko este o binecunoscută companie de prelucrare a cartofilor din Olanda, cu locații de procesare în Olanda și în alte țări europene. Din procesul de prelucrare a cartofului rezultă o apă reziduală, concentrată și cu o temperatură foarte ridicată. Pentru a preveni impactul asupra mediului, compania Aviko a ales încă din anii ′80 să trateze apa uzată într-un proces anaerob, fiind unul dintre primii utilizatori ai procesului UASB.

În acest proces, o mare parte din încărcătura organică era transferată în biogaz care era transformat apoi în energie electrică. Apa reziduală tratată – încă bogată în concentrații ridicate de azot și fosfor – era tratată încă o dată împreună cu apa reziduală municipală în stația de epurare a apelor reziduale municipale (WWTP) înainte de deversarea acesteia în apele de suprafață. Această situație a durat câteva decenii și a fost satisfăcătoare pentru toți partenerii implicați. Recent, s-a constatat că acesta a fost deja primul început al unei abordări circulare cu recuperarea energiei din apele reziduale, chiar înainte de inventarea economiei circulare.

Conform reglementărilor europene privind azotul și fosforul, în anii ′90, toate centrele de apă și municipalitățile s-au confruntat cu noi standarde mai riguroase privind apa uzată, azotul și fosforul. Abordarea cea mai simplă ar fi fost creșterea capacității municipalității de epurare a apelor reziduale. Cu toate acestea, s-a recurs la optimizarea financiară generală și creșterea sustenabilității atât pentru centralele municipale, cât și pentru cele industriale. Această abordare a rezultat în urma presiunii impuse de evoluția noilor tehnologii inovatoare, ce ofereau costuri reduse pentru eliminarea azotului și a fosforului pentru apele uzate de mare concentrație.

Prin urmare, s-a decis să se reproceseze apa pre-tratată reziduală anaerobă printr-un proces separat de eliminare a azotului și a fosforului. Apa reziduală industrială cu concentrație și temperatură ridicată a permis aplicarea procedeului compact și cu un consum redus de energie pentru îndepărtarea azotului, denumit anammox. Fosforul a fost recuperat sub formă de struvit (MgNH4PO4) prin dozarea magneziului (reutilizabil ca îngrășământ). Prin urmare, intervenția stației de epurare municipale a putut fi limitată. Această abordare a avut ca rezultat investiții globale și costuri operaționale mult mai reduse și un nivel crescut al sustenabilității (cerere redusă de energie, recuperarea fosforului și investiții mai mici).

 Creșterea economiei circulare și focusul pe optimizare

Deoarece tratarea apei reziduale nu este o afacere de bază pentru industria de prelucrare a cartofului, a fost înființată o companie specializată, a cărei activitate era de a opera stația de epurare industrială și a realiza optimizări ulterioare. În ultimul deceniu, au fost realizate câteva optimizări suplimentare, care au fost profitabile atât pentru industrie, cât și pentru centrele de apă.

Stația de epurare municipală producea nămol în exces, care era deshidratat și compostat. În procesul de deshidratare, se genera un flux concentrat ridicat de azot și nitrogen, care inițial era tratat împreună cu apele reziduale municipale cu concentrație scăzută. Tratarea acestui flux împreună cu apele uzate industriale a dus la
o scădere semnificativă a costurilor operaționale și la creșterea nivelului de recuperare a fosforului.

Atât în sistemul municipal de epurare a apelor uzate menajere (WWTP) cât și în cel industrial (biotehnologia anaerobă de pre-tratare), biogazul a fost produs și transferat în electricitate în două centrale termice separate.
De fapt, ambele stații au fost ineficiente: doar 1/3 a fost transformată în electricitate și 2/3 în căldură excesivă neutilizabilă. O optimizare semnificativă a fost realizată prin oprirea unei părți importante a generatorului de căldură și reutilizarea biogazului direct în procesul industrial (prăjire, producție de abur).

În urma procesul de recuperare a fosforului, rezultă un produs numit struvit, cu mare potențial de utilizare ca îngrășământ.Totuși, fermierii au manifestat reticență privind această alternativă, însă lucrurile au luat turnură pozitivă în urma prelucrării produsului, altfel spus, prin conferirea de valoare adăugată. Un nou îngrășământ a fost creat la cerere prin introducerea unor componente valoroase în îngrășământ precum azot, potasiu, magneziu sau var.

 Concluzii si recomandări

  • Fiți deschiși către dezvoltarea unui model de business bazat pe economie circulară;
  • Colaborați cu partenerii / vecinii, faceți un exercițiu de imaginație: ceea ce pentru voi înseamnă produs deșeu, pentru alții poate însemna produs cu potențial mare de valorificare;
  • Concentrați-vă pe afacere, analizați posibilitatea înființării unei organizații specializate în gestionarea deșeurilor. Puteți astfel maximiza profiturile și sustenabilitatea afacerii.


 Despre autor studiu de caz, 
Eef Leeuw
Experimentat consultant strategic olandez pentru organizații de management și control al apei, industrie, agricultură și alte proiecte legate de circuitul apei în natură. Din perspectiva noilor tendințe, aceste proiecte fi definite astfel:

  • O abordare sustenabilă și integrată a reciclării apei reziduale provenite din industrie și agricultură, cu efect pozitiv la nivel de mediu și costuri;
  • Perceperea apei reziduale nu ca un produs deșeu, ci ca o sursă alternativă de energie și materie primă
  • Parteneriate public – privat;
  • Flexilibitate crescută pe fondul vitezei mari de inovație tehnologică și a duratei mai scăzute de viață
    a produselor și proceselor;
  • Abordare integrată a diverse aspecte importante de natură tehnologică, financiară, economică și legală.
Publicat de | 2018-06-27T07:46:17+00:00 iunie 5th, 2018|AgriAntreprenoriat|0 comentarii

Despre autor:

Oana este absolventă de Comunicare și Relații Publice, Universitatea București și are peste 10 ani de experiență în marketing și comunicare de tip B2B și B2C

Lasă un comentariu